Piatra de temelie a multor discutii in jurul cartii lui Pink ajunge sa fie exact aceasta – afirmatia din titlul articolul de mai sus – incitanta pentru multi manageri sau profesionisti din domeniul resurselor umane, anatema poate pentru altii : irelevanta banilor – enuntata scurt, sec si cu o doza masiva de finalitate.
Auzim acest lucru nu doar despre Drive ci si despre multe alte carti si cercetari – iar conceptul ajunge din nefericire sa se tabloidizeze, cu tot cu riscurile aferente – tratarea superficiala, lectura selectiva si scandalizare sau entuziasm irational.
Realitatea insa este una semnificativ mai complicata si pleaca de la fundamentul cercetarilor pe care se bazeaza volumul lui Pink – ancorat in mai mult de jumatate de secol de studii – pornind de la modelele seminale ale lui Deci si Hertzberg, trecand prin flow-ul lui Czikszentmihaly si ajungand la irationalitatea mai modernului Ariely.
Pentru noi, din ipostaza de consultanti care avem ocazia sa observam si sa sprijinim eforturile multora dintre clientii si partenerii nostri, trei din aspectele majore mentionate in carte se regasesc cel mai frecvent intre problemele cu care ei se confrunta
- Problema banilor – in mod repetat auzim in discutiile cu partenerii nostri conceptul de „motivare non-financiara” – iar speranta este ca se poate face cumva ca oamenii sa fie prost platiti dar motivati in acelasi timp... prin ceva giumbuslucuri, fum, oglinzi si trucuri manageriale. Ce zice Pink apropos de asta e cat se poate de graitor:
- Asigurati-va ca salariul este fair – normat intern dar si extern – comparat cu colegii si cu piata
- Platiti peste media pietei – si s-ar putea sa aveti de fapt costuri mai mici
- Daca folositi metrici si standarde de performanta, asigurati-va ca sunt curpinzatoare pentru responsabilitatile persoanei, relevante pentru organizatie si greu de manipulat
- Problema Motivatiei 2.1 – momentul in care incercam sa construim sisteme si metode „motivationale” care „upgradeaza” sistemele existente si pretind a incuraja autonomia si initiativa dar care in realitate au radacini adanc infipte in vechile principii de comanda si control. Nimic nu e mai frustrant decat sa transmitem mesaje care sugereaza existenta unei schimbari, sa le cerem oamenilor sa se comporte ca si cum ar exista o schimbare dar in realitate fundamentul organizational sa ramana acelasi – „meet the new boss, same as the old boss” – dupa cum ziceau cei de la The Who.
- Problema Motivatiei 3.0 – imposibila tranzitie. De multe ori ne uitam la exemplele din literatura de management si oftam, jinduind la acele organizatii ideale cu structuri cat mai plate, cu oameni cat mai motivati si cu un management cat mai iluminat – la fel cum ne uitam uneori la revistele glossy si la improbabilele siluete si tenuri din paginile lor – dupa care incepem sa gasim motivele pentru care „aici nu se poate”, „la noi nu merge” si respectiv „nu ai cu cine”.
Realitatea este una a pasilor mici si a identificarii acelor abordari care totusi se pot, merg si la care avem cu cine. Pink dedica aproape o treime din carte exact acestei idei – ce anume ne spune – pot doar sa va invit sa il auziti live la Conferinta HR Club sau sa il lecturati la ceas de seara din versiunea in print a „Drive – Ce anume ne motiveaza cu adevarat” – doua sute cincizeci de pagini care trec usor dar lasa in urma idei profunde.









